Definirea termenilor în alergologie

Conform Academiei Europene de Alergologie şi Imunologie Clinică şi World Allergy Organization termenii utilizaţi în alergologie se definesc astfel:

Alergie: Alergia este o reacţie de hipersensibilitate iniţiată prin mecanisme imunologice.
Alergia poate fi mediată prin anticorpi sau prin celule ale sistemului imun. În majoritatea
cazurilor anticorpii tipici responsabili de reacţiile alergice aparţin izotipului IgE, iar pentru
aceşti indivizi termenul de alergie IgE mediată este cel corect. Nu toate reacţiil “alergice”
IgE mediate apar la indivizi “atopici”. În reacţiile alergice non-IgE mediate anticorpii pot
aparţine izotipului IgG, de exemplu anafilaxia prin complexe imune ce conţin dextran, sau în clasica, astăzi rar întâlnită, boala serului apreciată clasic ca reacţie de hipersensibilitate de tip III. Ambele tipuri de anticorpi, IgE şi IgG sunt întâlniţi în aspergiloza alergică bronhopulmonară
(AABP). Dermatita alergică de contact este un exemplu de mediere celulară prin
limfocite a reacţiei alergice.


Alergenele: Alergenele sunt antigene ce produc reacţii alergice. Majoritatea alergenelor ce reacţionează cu IgE sau IgG sunt proteine, frecvent cu lanţuri laterale glucidice, dar în anume condiţii glucidele pure au fost postulate alergene. În rare cazuri substanţe chimice cu moleculă mică, de exemplu izocianaţi sau anhidride ce acţionează ca haptene, sunt de asemenea referiţi ca alergene ce reacţionează cu IgE. Pentru dermatita alergică de contact alergenele clasice sunt substanţe cu moleculă mică, de exemplu crom, nichel sau formaldehidă, ce reacţionează cu limfocitele T.


Atopia:
Atopia reprezintă tendinţa personală şi/sau familială, de obicei apărută în copilărie sau
adolescenţă, de a deveni sensibilizat şi de a sintetiza anticorpi de tip IgE ca răspuns la o
expunere la doze mici de alergene, de obicei proteine. În consecinţă, aceşti indivizi pot
dezvolta simptome tipice cum ar fi astmul, rinoconjunctvita sau eczemă. Termenii “atopie” şi “atopic” sunt rezervaţi pentru a descrie predispoziţie genetică către sensibilizare mediată IgE la alergene prezente în mod obişnuit în mediul înconjurător, alergene la care este expusă întreaga populaţie, dar care la majoritatea indivizilor nu determină răspuns anticorpic tip IgE prelungit. Astfel, atopia se suprapune definiţiei clinice a unui răspuns imun înalt responsiv în anticorpi de tip IgE. Termenul de “atopie” nu trebuie utilizat fără demonstrarea sensibilităţii IgE mediate prin teste cutanate prick pozitive sau prin evidenţierea anticorpilor IgE specifici în serul pacientului. Simptomele alergice prezente la un individ tipic atopic pot fi denumite simptome atopice, de exemplu astm atopic. Totuşi, astmul cu mediere IgE în general nu ar trebui denumit astm atopic. Pozitivitatea testelor cutanate prick sau prezenţa anticorpilor IgE specifici la un alergen mai puţin comun, de exemplu venin de Hymenoptera sau medicament, ce reprezintă expunere la doze mari de antigen, nu trebuie considerate criterii diagnostice pentru atopie.


Hipersensibilitatea: Hipersensibilitatea determină simptome sau semne obiective
reproductibile iniţiate prin expunere la un stimul bine definit ce este tolerat de subiecţii
normali.


Hipersensibilitatea non-alergică: Hipersensibilitatea non-alergică este termenul preferat
pentru a descrie hipersensibilitatea în care mecanismele imunologice nu pot fi dovedite


Nomenclatura bolilor:

Astmul (definit de ghidul GINA): Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor
respiratorii în care intervin multe celule, îndeosebi mastocitele, eozinofilele şi limfocitele T. La indivizii susceptibili această inflamaţie determină episoade recurente de wheezing, dispnee, senzaţie de constricţie toracică şi tuse îndeosebi noaptea şi/sau dimineaţa devreme. Simptome sunt asociate de obicei cu obstrucţie bronşică difuză, dar variabilă, ce este cel puţin parţial reversibilă spontan sau sub tratament. Inflamaţia cronică determină de asemenea creşterea asociată a hiperreactivităţii bronşice la o multitudine de stimuli.


Astmul alergic este termenul ce descrie astmul mediat prin mecanisme imunologice. Dacă există dovada mecanismelor IgE mediate se recomandă termenul de astm cu mediere IgE. Anticorpii de tip IgE pot iniţia atât reacţia astmatică precoce cât şi cea tardivă. Totuşi, asemeni alor boli alergice, reacţiile asociate limfocitelor T apar importante în iniţierea şi perpetuarea reacţiilor tardive şi întârziate. Funcţie de durata simptomelor astmul poate fi definit ca intermitent sau persistent.


Astmul non-alergic: Acesta este termenul preferat pentru tipurile de astm ne-imunologic. Se recomandă ca vechile terminologii, “extrinsec”, “intrinsec”, “exogen” sau “endogen” să nu mai fie folosite pentru diferenţierea între subgrupele de astm alergic şi non-alergic.


Rinoconjunctivita: Simptomele unei reacţii de hipersensibilitate mediată imunologic cu
sediu nazal şi conjunctival se definesc ca rinoconjunctivită alergică. Majoritatea cazurilor sunt mediate prin IgE. Funcţie de durata simptomelor este util a se face diferenţierea între rinoconjunctivita alergică intermitentă sau persistentă.


Dermatita: Termenul acoperitor pentru inflamaţia locală tegumentară este cel de dermatită. Ceea ce este denumit „eczemă/ dermatită atopică” reprezintă mai degrabă agregarea mai multor boli cu anumite caracteristici comune. Un termen mai potrivit este cel de eczemă. Subgrupul asociat astmului şi rinoconjunctivitei alergice, de exemplu eczema apărută la un individ cu constituţie atopică, este denumită eczemă atopică. Contactul strâns cu substanţe chimice cu masă moleculară mică poate determina dermatita alergică de contact mediată predominant prin răspuns imun limfocitar de tip T helper 1. Varianta non-alergică a acestei afecţiuni poate fi descrisă prin termenii dermatită de contact iritatiivă/toxică.